Modalități eficiente de a trata sindromul de înotător Puppy și de a vă ajuta câinele să prospere

post-thumb

Cum să remediați sindromul cățelușului înotător

Sindromul cățelușului înotător este o afecțiune care afectează cățeii tineri, făcându-i să aibă picioarele slabe și depărtate. Această afecțiune poate fi destul de supărătoare atât pentru cățel, cât și pentru stăpânul său. Cu toate acestea, cu un tratament și o îngrijire adecvată, este posibil ca un cățeluș cu Sindromul cățelușului înotător să depășească provocările și să se dezvolte.

Cuprins

Una dintre cele mai eficiente modalități de a trata Sindromul cățelului înotător este prin terapie fizică. Aceasta implică utilizarea diferitelor exerciții și tehnici pentru a întări mușchii cățelului și pentru a-i îmbunătăți coordonarea. Aceste exerciții pot include înotul, mersul pe suprafețe inegale și exerciții de echilibru. Terapia fizică ajută cățelul să dezvolte tonusul muscular și să își corecteze poziționarea picioarelor, permițându-i să își recâștige mobilitatea corespunzătoare.

Pe lângă fizioterapie, o nutriție adecvată joacă un rol crucial în tratarea sindromului cățelului înotător. O dietă echilibrată care să includă proteine de înaltă calitate, vitamine și minerale este esențială pentru creșterea și dezvoltarea cățelului. Este important să vă consultați cu un medic veterinar pentru a determina cel mai bun plan de dietă pentru nevoile specifice ale cățelului dumneavoastră.

În plus, asigurarea unui mediu propice și de susținere este esențială pentru un cățeluș cu Sindromul cățelușului înotător. Așternuturile și suprafețele moi pot ajuta la reducerea presiunii asupra picioarelor cățelușului și pot încuraja poziționarea corectă a picioarelor. De asemenea, este important să limitați mișcarea cățelușului și să evitați activitățile care îi solicită excesiv picioarele.

În general, Sindromul cățelușului înotător poate fi dificil de abordat, dar cu tratamentele și îngrijirea potrivite, este posibil ca un cățeluș să depășească această afecțiune și să ducă o viață fericită și împlinită. Kinetoterapia, o nutriție adecvată și un mediu de susținere sunt esențiale pentru a ajuta un cățeluș cu Sindromul cățelușului înotător să se dezvolte.

Înțelegerea sindromului cățelușului înotător

Sindromul cățelușului înotător este o afecțiune de dezvoltare care afectează cățeii tineri, făcându-i să aibă dificultăți în a sta în picioare și a merge corect. Este cunoscut și sub numele de sindromul cățelușului plat sau sindromul înotătorului.

Acest sindrom apare de obicei la rasele de câini mai mari, cum ar fi Marele Danez, Labrador Retriever și Cocker Spaniel, dar poate afecta și rasele mai mici sau rasele mixte. Este cel mai frecvent întâlnit la cățelușii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 săptămâni.

Principala caracteristică a sindromului cățelușului înotător este incapacitatea cățelușului de a se sprijini pe picioare într-o poziție normală în picioare. În schimb, picioarele cățelușului se împrăștie în lateral, semănând cu poziția broaștei sau a înotătorului. Această poziție anormală îngreunează mișcarea, mersul și dezvoltarea tonusului muscular al cățelușului.

Nu există o singură cauză cunoscută pentru Sindromul cățelului înotător, dar mai mulți factori pot contribui la dezvoltarea acestuia. Printre aceștia se numără predispoziția genetică, alimentația deficitară în timpul sarcinii mamei, supraaglomerarea în uter, spațiul insuficient pentru dezvoltarea cățelușului și anumiți factori de mediu care afectează dezvoltarea timpurie a cățelușului.

Afecțiunea este diagnosticată, de obicei, pe baza examinării fizice a posturii și mișcărilor cățelului. În unele cazuri, pot fi folosite radiografii sau raze X pentru a evalua mai bine sistemul musculo-scheletic.

Tratamentul pentru sindromul cățelușului înotător implică o abordare multifațetată care include terapie fizică, exerciții de reabilitare și modificări ale mediului. Scopul este de a întări mușchii cățelului, de a-i corecta postura și de a-i îmbunătăți capacitatea de a merge și de a se mișca normal. Acest lucru ar putea implica tehnici cum ar fi terapia prin înot, exerciții speciale, așternuturi de susținere și bretele sau atele personalizate pentru a oferi sprijin suplimentar pentru picioarele cățelului.

Este important să se abordeze Sindromul cățelușului înotător cât mai devreme posibil, deoarece o intervenție promptă poate îmbunătăți semnificativ șansele de recuperare și de dezvoltare normală a cățelușului. Cu o îngrijire și un tratament adecvat, mulți căței cu Sindromul cățelușului înotător își pot depăși afecțiunea și pot duce o viață fericită și activă.

Cauze, simptome și tratamente

Cauze:

  • Predispoziție genetică: Sindromul cățelușului înotător poate apărea din cauza unei afecțiuni genetice subiacente care afectează dezvoltarea musculară a unui cățeluș.
  • Defect din naștere: Unii căței se nasc cu un defect congenital care le afectează capacitatea de a-și coordona corect membrele.
  • Factori de mediu: Sindromul cățelușului înotător poate fi cauzat, de asemenea, de factori de mediu, cum ar fi un spațiu inadecvat pentru mișcare sau o alimentație necorespunzătoare în timpul primelor etape de dezvoltare.

**Simptome: **

  • Piept plat: Cățelușii cu sindromul cățelușului înotător au o formă turtită a pieptului, ceea ce face dificilă respirația lor corectă.
  • Incapacitatea de a merge: Cățeii afectați se luptă adesea să meargă sau chiar să stea în picioare singuri din cauza lipsei de forță musculară și de coordonare.
  • Desfășurarea membrelor: Membrele lor pot părea împrăștiate în lateral, în loc să fie poziționate sub corpul lor.
  • Dificultate în creșterea în greutate: Cățeii înotători pot avea dificultăți în a lua în greutate și a crește la un ritm normal.

**Tratamente: **

Sindromul cățelușilor înotători necesită o intervenție timpurie și un plan de tratament adaptat. Iată câteva tratamente eficiente:

  • Terapia fizică: Exercițiile de fizioterapie pot ajuta la întărirea mușchilor cățelușului și la îmbunătățirea coordonării. Aceasta poate include exerciții pentru a încuraja poziționarea corectă a membrelor și gama de mișcare.
  • Splinting sau ortezare: În unele cazuri, poate fi necesară o ateliere sau o ortezare pentru a susține membrele cățelului și a le împiedica să se întindă.
  • Masaj și hidroterapie: Masajul și hidroterapia pot ajuta la dezvoltarea musculară și pot îmbunătăți circulația. Aceste terapii sunt adesea folosite împreună cu exercițiile de terapie fizică.
  • Ajustări dietetice: O nutriție adecvată este esențială pentru dezvoltarea musculară. Un medic veterinar poate recomanda o dietă specifică sau suplimente pentru a se asigura că puiul primește nutrienții necesari pentru creștere.
  • Modificări de mediu: Asigurarea unui mediu adecvat, cu un spațiu adecvat pentru mișcare și exerciții, poate ajuta la promovarea dezvoltării musculare și la îmbunătățirea mobilității.

Îmbunătățirea forței și a mobilității

Sindromul cățelușului înotător poate cauza slăbiciune și tonus muscular slab, ceea ce face dificilă mișcarea și mersul corespunzător pentru câinele dumneavoastră. Cu toate acestea, există mai multe exerciții și tehnici pe care le puteți implementa pentru a le îmbunătăți forța și mobilitatea. Iată câteva modalități eficiente:

  • **Înotul: ** Înotul este un exercițiu excelent pentru dezvoltarea forței la cățeii cu sindromul înotătorului. Apa asigură flotabilitatea, reducând presiunea asupra membrelor lor și permițându-le să se miște liber. În plus, înotul ajută la dezvoltarea coordonării și a echilibrului.
  • Terapie fizică: Exercițiile de terapie fizică, cum ar fi întinderea și mișcările de amplitudine a mișcărilor, pot ajuta câinele dumneavoastră să își întărească treptat mușchii. Aceste exerciții ar trebui să fie făcute sub îndrumarea unui profesionist pentru a se asigura că sunt făcute corect și în siguranță.
  • **Mersul asistat: ** Folosiți o eșarfă sau un ham pentru a vă ajuta cățelul în timpul plimbărilor. Acest sprijin îl poate ajuta să își mențină postura corectă și să își întărească membrele. Diminuați treptat asistența pe măsură ce devin mai puternici.
  • Cursuri cu obstacole: Instalați diverse obstacole și obstacole prin care să treacă cățelul dumneavoastră. Acest lucru îi va ajuta să își îmbunătățească echilibrul, coordonarea și mobilitatea generală. Începeți cu obstacole de înălțime mică și creșteți treptat nivelul de dificultate pe măsură ce progresează.
  • Terapie prin masaj: Masajele blânde pot ajuta la relaxarea mușchilor cățelului dumneavoastră și la îmbunătățirea circulației. Acest lucru poate ajuta la reducerea tensiunii musculare și la promovarea unei recuperări mai rapide în urma exercițiilor fizice.
  • Antrenament pe bandă de alergare: Utilizați o bandă de alergare subacvatică aprobată de medicii veterinari pentru a vă ajuta cățelul să își dezvolte forța și coordonarea. Rezistența apei oferă o provocare suplimentară pentru membre și ajută la îmbunătățirea tonusului lor muscular.
  • Diete și suplimente: Asigurați-vă că cățelul dumneavoastră primește o dietă echilibrată care susține dezvoltarea musculară și sănătatea generală. Consultați-vă cu medicul veterinar cu privire la adăugarea oricăror suplimente necesare la dieta lor.
  • Consecvență: Consecvența este esențială atunci când vine vorba de îmbunătățirea forței și mobilității cățelului dumneavoastră. Angajarea regulată în exerciții și activități îi va ajuta să își dezvolte treptat puterea și să își recâștige mobilitatea.

Nu uitați, este esențial să lucrați cu un medic veterinar sau cu un dresor profesionist de câini cu experiență în tratarea cazurilor de sindromul cățelușului înotător. Aceștia vă pot oferi îndrumare personalizată și pot crea un plan de exerciții adaptat pentru a răspunde nevoilor specifice ale cățelului dumneavoastră.

Exerciții și kinetoterapie pentru cățeii înotători

Sindromul cățelușului înotător este o afecțiune care afectează mușchii și oasele cățeilor tineri, îngreunând mersul și dezvoltarea corectă a acestora. Deși poate fi o afecțiune dificil de gestionat, există mai multe exerciții și tehnici de terapie fizică care îi pot ajuta pe cățeii înotători să își îmbunătățească mobilitatea și puterea.

1. Terapia în apă: Terapia în apă este o formă excelentă de exerciții pentru cățeii înotători. Flotabilitatea apei ajută la susținerea greutății corpului lor și le permite să se miște mai liber. Începeți prin a plasa ușor cățelușul într-un bazin puțin adânc sau într-o cadă cu apă suficientă pentru a-i acoperi corpul. Încurajați-l să își vâslească picioarele și să încerce să meargă. Creșteți treptat adâncimea apei pe măsură ce cățelul progresează.

2. Rularea: Rularea ușoară a cățelușului înotător dintr-o parte în alta poate ajuta la întărirea mușchilor de bază și la îmbunătățirea echilibrului acestuia. Așezați cățelul pe o suprafață moale, cum ar fi un covoraș căptușit sau un prosop, și folosiți-vă mâinile pentru a-l rostogoli încet dintr-o parte în alta. Repetați acest exercițiu de mai multe ori, crescând treptat durata și intensitatea.

Citește și: Cum să gătești ficatul de pui pentru câini: un ghid simplu

3. Poziția în picioare și mersul asistat: Folosiți-vă mâinile pentru a susține cățelul înotător în poziția în picioare, cu picioarele posterioare ușor ridicate. Încurajați-l să își susțină greutatea pe picioare și să facă pași înainte. Diminuați treptat sprijinul pe măsură ce cățelul capătă forță și echilibru. Repetați acest exercițiu zilnic pentru a ajuta cățelul să învețe să își susțină greutatea și să meargă corect.

4. Exerciții de echilibru: Exercițiile de echilibru pot ajuta la îmbunătățirea coordonării și stabilității cățelușului înotător. Așezați cățelul pe un disc de echilibru moale sau pe o pernă și încurajați-l să își mențină echilibrul. De asemenea, puteți folosi o placă de wobble sau o minge de reabilitare pentru a le provoca stabilitatea. Începeți cu sesiuni scurte și creșteți treptat durata pe măsură ce cățelușul devine mai priceput la echilibristică.

5. Masajul și gama pasivă de mișcare: Masajele blânde pot ajuta la relaxarea mușchilor cățelușului înotător și la îmbunătățirea circulației. Folosiți-vă degetele sau o perie moale pentru a le masa corpul, acordând o atenție deosebită picioarelor și articulațiilor. În plus, mișcați-le ușor membrele prin întreaga lor gamă de mișcare pentru a ajuta la îmbunătățirea flexibilității și prevenirea rigidității.

6. Creșterea treptată a exercițiilor fizice: Pe măsură ce forța și mobilitatea cățelului înotător se îmbunătățesc, creșteți-i treptat rutina de exerciții fizice. Puteți încorpora activități cum ar fi mersul pe diferite suprafețe, urcatul scărilor și joaca cu jucării. Asigurați-vă că le monitorizați progresul și ajustați intensitatea și durata exercițiilor după cum este necesar.

Citește și: Poți îmbăia un cățeluș la 4 săptămâni: Tot ce trebuie să știți

Nu uitați să vă consultați cu un medic veterinar sau cu un fizioterapeut profesionist înainte de a începe orice program de exerciții sau de terapie fizică pentru cățelul dumneavoastră înotător. Aceștia vă pot oferi îndrumare personalizată și se pot asigura că exercițiile sunt sigure și adecvate pentru starea cățelului dumneavoastră.

Asigurarea îngrijirii de susținere

Sindromul cățelușului înotător poate fi o afecțiune dificil de tratat, dar cu o îngrijire de susținere adecvată, câinele dumneavoastră poate avea o șansă mai mare de a prospera. Iată câteva modalități eficiente de a oferi îngrijire de susținere pentru un cățeluș cu sindromul cățelușului înotător:

  1. Terapie fizică: Exercițiile de terapie fizică pot ajuta la întărirea mușchilor cățelușului dumneavoastră și la îmbunătățirea coordonării acestuia. Lucrați cu un profesionist veterinar sau cu un fizioterapeut pentru animale pentru a dezvolta un plan de terapie fizică personalizat pentru cățelul dumneavoastră. Acesta poate include exerciții precum înotul, mersul pe suprafețe denivelate și exerciții specifice de consolidare a forței.
  2. Dispozitive de asistență: În funcție de gravitatea afecțiunii cățelului dumneavoastră, acesta poate beneficia de utilizarea unor dispozitive de asistență, cum ar fi hamuri, hamuri sau suporturi ortopedice. Acestea pot ajuta la asigurarea unui sprijin și a unei stabilități suplimentare în timp ce cățelul dumneavoastră învață să stea în picioare, să meargă și să se miște în mod corespunzător.
  3. Modificări ale dietei: În colaborare cu medicul veterinar, elaborați un plan de dietă care să sprijine creșterea și dezvoltarea cățelușului dumneavoastră, luând în același timp în considerare orice nevoi de sănătate specifice. O dietă echilibrată care include nutrienți, vitamine și minerale adecvate poate ajuta la dezvoltarea musculară și osoasă.
  4. Modificări ale mediului: Faceți ajustări în mediul de viață al cățelului dumneavoastră pentru a facilita mobilitatea și a reduce riscul de rănire. Acest lucru poate include asigurarea unor suprafețe antiderapante, crearea unor zone sigure pentru exerciții și eliminarea oricăror obstacole care pot împiedica mișcarea.
  5. ** Controale veterinare periodice:** Controalele veterinare periodice sunt cruciale pentru monitorizarea progresului cățelușului dumneavoastră și ajustarea planului de tratament, după caz. Medicul veterinar vă poate oferi, de asemenea, îndrumare și sprijin pentru a ajuta la gestionarea oricăror afecțiuni secundare sau complicații care pot apărea.
  6. Sprijin emoțional: Confruntarea cu un cățeluș cu sindromul cățelușului înotător poate fi o provocare emoțională, atât pentru tine, cât și pentru cățelușul tău. Oferiți multă dragoste, răbdare și reasigurare în timpul procesului de recuperare. Luați în considerare posibilitatea de a căuta sprijin din partea unui specialist în comportamentul animalelor sau a unui grup de sprijin pentru a vă ajuta să navigați printre aspectele emoționale ale îngrijirii unui cățeluș cu nevoi speciale.

Nu uitați, fiecare cățeluș cu sindromul cățelușului înotător este unic, iar planul de tratament ar trebui să fie adaptat la nevoile sale individuale. Consultați-vă cu medicul veterinar pentru a dezvolta cel mai adecvat și eficient plan de îngrijire de susținere pentru cățelul dumneavoastră.

Alimentația, suplimentele și igiena pentru cățeii înotători

Nutriția, suplimentele și igiena corespunzătoare sunt esențiale pentru tratamentul și recuperarea cățeilor înotători. Cu o îngrijire adecvată, vă puteți ajuta cățelul să depășească această afecțiune și să se dezvolte. Iată câțiva factori importanți de luat în considerare:

Nutriție

O dietă echilibrată este crucială pentru dezvoltarea cățeilor înotători. Asigurați-vă că puiul dumneavoastră primește o hrană adecvată, oferindu-i hrană pentru căței de înaltă calitate, bogată în nutrienți. Căutați o hrană pentru căței care să conțină un bun echilibru de proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și minerale. Consultați-vă cu medicul veterinar pentru a determina cea mai bună dietă pentru nevoile specifice ale cățelului dumneavoastră.

Suplimente

În plus față de o dietă echilibrată, anumite suplimente pot fi benefice pentru cățeii înotători. Acizii grași Omega-3, cum ar fi uleiul de pește, pot ajuta la reducerea inflamației și la susținerea sănătății articulațiilor. Suplimentele de glucozamină și condroitină pot ajuta la creșterea și dezvoltarea cartilajului, care este important pentru susținerea scheletului. Consultați-vă întotdeauna cu medicul veterinar înainte de a începe orice fel de suplimente pentru a vă asigura că acestea sunt adecvate pentru cățelul dumneavoastră.

Igiena

Menținerea curățeniei și a unei bune igiene este crucială pentru a preveni infecțiile și problemele de piele ale cățelului dumneavoastră. Spălați-vă în mod regulat cățelul cu un șampon delicat conceput pentru câini, asigurându-vă că îl uscați bine după aceea. Păstrați curat așternutul lor și spălați în mod regulat orice jucării sau pături cu care intră în contact. În plus, este important să le monitorizați starea pielii și a blănii, asigurându-vă că nu există semne de iritație sau infecție.

Exerciții fizice și kinetoterapie

Exercițiile fizice și terapia fizică regulate pot fi foarte benefice pentru cățeii înotători. Înotul este o formă deosebit de utilă de exerciții fizice, deoarece ajută la dezvoltarea forței musculare și a coordonării. Introduceți treptat cățelușul în apă, începând cu niveluri puțin adânci și oferind sprijin după cum este necesar. Alte forme de terapie fizică pot include întinderi ușoare și exerciții cu impact redus pentru a îmbunătăți tonusul și funcția musculară.

Consultație cu un medic veterinar

Este important să lucrați îndeaproape cu un medic veterinar pe tot parcursul procesului de tratament pentru cățeii înotători. Aceștia vă pot oferi îndrumări cu privire la cea mai bună nutriție, suplimente și practici de igienă pentru fiecare cățeluș în parte. De asemenea, ei pot monitoriza progresul cățelușului dumneavoastră și pot face orice ajustări necesare la planul de tratament.

Prin prioritizarea nutriției, a suplimentelor, a igienei și a îngrijirii veterinare regulate, vă puteți ajuta cățelușul înotător să depășească această afecțiune și să ducă o viață sănătoasă și activă.

Crearea unui mediu sigur

Crearea unui mediu sigur pentru un cățeluș înotător este crucială pentru bunăstarea și dezvoltarea fizică a acestuia. Iată câteva considerații cheie de care trebuie să țineți cont:

  • Îndepărtați pericolele: Asigurați-vă că eliminați orice pericole potențiale din mediul cățelușului. Aceasta include obiecte ascuțite, substanțe toxice și obiecte mici pe care le-ar putea înghiți.
  • Securizați zona de înot: Dacă intenționați să oferiți hidroterapie pentru cățelul dumneavoastră înotător, asigurați-vă că zona de înot este sigură și securizată. Acest lucru ar putea include instalarea unui gard în jurul piscinei sau utilizarea unei piscine dedicate pentru căței cu laturi sigure.
  • Utilizați suprafețe antiderapante: De obicei, cățeii înotători se luptă cu coordonarea și echilibrul, așa că este important să le oferiți suprafețe antiderapante pe care să meargă. Luați în considerare utilizarea de covorașe de cauciuc sau covoare pentru a le oferi o tracțiune mai bună.
  • Monitorizați temperatura: Cățeii cu sindromul înotătorului pot fi mai sensibili la schimbările de temperatură, așa că este crucial să monitorizați mediul înconjurător și să îl mențineți la o temperatură confortabilă. Asigurați-vă că au acces la o zonă caldă și uscată pentru a se odihni.
  • Asigurați un așternut confortabil: Un pat de susținere și confortabil este esențial pentru un cățeluș înotător. Căutați paturi ortopedice sau cu spumă cu memorie care pot oferi o amortizare și un sprijin suplimentar pentru mușchii și articulațiile lor în curs de dezvoltare.
  • Creează un spațiu liniștit: Cățeii înotători pot fi ușor copleșiți de zgomote puternice și de alți stimuli. Creați un spațiu liniștit și calm unde se pot odihni și relaxa fără distrageri inutile.
  • Implementați un program de hrănire: Stabilirea unui program de hrănire regulat poate ajuta cu problemele digestive pe care le pot avea cățeii înotători. Consultați-vă cu medicul veterinar pentru a determina frecvența adecvată de hrănire și mărimea porțiilor pentru cățelul dumneavoastră.
  • Furnizați jucării și stimulare mentală: În timp ce cățeii înotători pot avea o mobilitate limitată, este important să le oferiți o stimulare mentală. Oferiți jucării care sunt sigure și captivante, cum ar fi jucăriile puzzle sau jucăriile care distribuie tratamente, pentru a le menține mintea activă.
  • Controale veterinare regulate: Programează controale regulate cu medicul veterinar pentru a monitoriza progresul cățelușului tău înotător și pentru a aborda orice potențiale probleme de sănătate. Aceștia vă pot oferi îndrumare și sprijin valoros pe tot parcursul procesului de tratament.

Prin crearea unui mediu sigur care se adresează nevoilor lor unice, vă puteți ajuta cățelul înotător să se dezvolte și să depășească provocările asociate cu sindromul înotătorului.

ÎNTREBĂRI FRECVENTE:

Ce este sindromul cățelușului înotător?

Sindromul cățelușului înotător este o afecțiune care afectează cățeii, făcându-i să aibă picioarele slabe și depărtate, ceea ce face dificil pentru ei să stea în picioare sau să meargă în mod corespunzător.

Care sunt cauzele sindromului cățelușului înotător?

Cauza exactă a sindromului cățelușului înotător nu este încă pe deplin înțeleasă, dar se crede că este o combinație de factori genetici și de mediu.

Cum poate fi diagnosticat sindromul cățelușului înotător?

Sindromul cățelușului înotător poate fi diagnosticat pe baza stării fizice și a simptomelor cățelușului. Pentru a confirma diagnosticul pot fi folosite și raze X.

Care sunt opțiunile de tratament pentru sindromul cățelușului înotător?

Opțiunile de tratament pentru sindromul cățelușului înotător includ fizioterapie, exerciții pentru întărirea mușchilor cățelușului, dispozitive ortopedice și, uneori, intervenții chirurgicale.

Sindromul cățelușului înotător poate fi vindecat?

În timp ce sindromul cățelușului înotător poate fi dificil de depășit, cu tratamentul și îngrijirea corectă, mulți căței se pot îmbunătăți și pot duce o viață normală.

Cât timp îi ia unui cățeluș cu sindromul cățelușului înotător să se recupereze?

Timpul de recuperare pentru un cățeluș cu sindromul cățelușului înotător poate varia în funcție de gravitatea afecțiunii și de eficiența tratamentului. Poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni pentru ca un cățeluș să se recupereze complet.

Sindromul cățelușului înotător poate să reapară?

În unele cazuri, sindromul cățelușului înotător poate să reapară, mai ales dacă nu este abordată cauza care stă la baza afecțiunii. Cu toate acestea, cu o îngrijire și un management adecvat, o reapariție poate fi adesea prevenită.

Vezi și:

comments powered by Disqus

S-ar putea să vă placă și